Inteligența artificială are minte și sentimente? Nea Toma o ia la întrebări

 Românul față în față cu inteligența artificială  

A doua lecție pe Zoom. Costel vine cu teoria conspirației.

La ora șapte fix, domnul Toma era pregătit pentru a doua lecție de alfabetizare în inteligență artificială. Avea caietul, ochelarii și farfuria cu biscuiți. Învățase să intre singur pe Zoom, performanță comparabilă, în opinia lui, cu obținerea permisului de conducere. Costel, vecinul de la trei, venise cu douăzeci de minute mai devreme și cu trei teorii despre sfârșitul omenirii.

— Tomo, telefonul ne ascultă! Ieri am vorbit cu nevastă-mea despre o tigaie și azi mi-a apărut reclamă la tigăi.

— Poate fiindcă ai căutat tigăi pe internet.

— N-am căutat! Am intrat doar pe un magazin să văd cât costă una.

— Costele, tu poți să te contrazici singur fără să-ți dai seama. E un talent!

Pe ecran apăru Gențiana, elegantă, cu ochelarii pe nas și cu presimțirea că avea să fie o seară lungă. În ferestrele Zoom, o doamnă își aranja părul, un domn vorbea cu microfonul închis, iar altul își căuta telecomanda sub canapea. Tehnologia progresa. Utilizatorii, după posibilități.

— Bună seara! Astăzi discutăm dacă inteligența artificială gândește, simte sau doar ne lasă impresia că o face.

— Eu știu! anunță Costel. Ne ascultă, ne urmărește și probabil ne judecă!

— Domnule Costel, dacă ne-ar judeca după căutările de pe internet, jumătate din omenire ar cere ședință secretă.

Domnișoara AI are sentimente sau doar bune maniere?

— Doamnă Gențiana, domnișoara AI îmi spune mereu că se bucură să mă ajute. Chiar se bucură?

— Un AI poate folosi expresii afectuoase fără ca asta să dovedească existența unor sentimente. Este construit să converseze natural.

— Aha! Politețe fără sentimente. Am întâlnit fenomenul la multe ghișee!

Gențiana explică pe scurt că inteligența și conștiința sunt lucruri diferite. Un program poate conversa, analiza și rezolva probleme, dar aceste capacități nu demonstrează că are experiențe subiective. Dacă inteligența artificială ar putea avea vreodată conștiință rămâne o întrebare deschisă.

— Eu cred că roboții au sentimente! interveni Costel. Am văzut un film în care unul s-a îndrăgostit.

— Și eu am văzut filme cu oameni care zboară, domnule Costel. Nu mi-am cumpărat bilet pentru zborul fără avion.

— Dar dacă îi spun domnișoarei AI că sunt trist?

— Poate recunoaște indicii emoționale și formula un răspuns empatic. A recunoaște o emoție nu înseamnă însă a o trăi.

— Și dacă m-am îndrăgostit?

— Vă ajută să găsiți cuvintele. Dar nu se îndrăgostește în locul dumneavoastră.

Toma oftă.

— Extraordinar! Până și dragostea s-a digitalizat. Numai suferința a rămas analogică!

Declarație de dragoste cu ajutorul calculatorului

Gențiana propuse un exercițiu. Fiecare participant trebuia să ceară unui asistent AI un mesaj afectuos. Toma alese o fostă colegă de liceu, Maria, și solicită o invitație discretă la cafea. Domnișoara AI îi compuse o declarație cu stele, destine și inimi care bat la unison.

— Domnișoară, mai încet! Eu invit femeia la cafea, nu mă însor prin corespondență!

Gențiana îl îndemnă să formuleze cererea mai clar. A doua variantă suna firesc. Costel, care citise mesajul peste umărul vecinului, interveni imediat:

— Tomo, scrie și că ai apartament proprietate personală!

— Costele, eu invit femeia la cafea, nu public anunț imobiliar!

— Vedeți? spuse Gențiana. AI vă ajută să formulați mesajul, dar dumneavoastră decideți ce simțiți și ce vreți să transmiteți.

— Deci calculatorul scrie, eu cumpăr florile și, dacă mă refuză, tot eu rămân cu ele?

— Exact. Tehnologia poate prelua sarcini, nu și consecințele sentimentale.

— Frumos! Face poezie, dar nota de plată rămâne la inteligența naturală!

Telefonul lui Costel și conspirația tigăilor

Costel nu renunțase la problema reclamelor. Era convins că telefonul îi asculta conversațiile și, probabil, îi cunoștea inclusiv rețeta secretă de zacuscă.

— Doamnă Gențiana, dacă nu mă ascultă, de unde știe ce tigaie vreau?

— Reclamele pot fi personalizate după căutări, site-uri vizitate și activitatea online. Uneori este doar o coincidență. O reclamă nu dovedește singură că microfonul v-a fost folosit.

— Deci sunt în siguranță?

— Nu automat. Verificați permisiunile aplicațiilor, protejați-vă datele și nu divulgați parolele.

— Ai auzit, Costele? Nu dai parola nimănui!

— Eu n-o dau!

— Normal. Ai uitat-o de trei ori săptămâna trecută!

Gențiana le explică și un fenomen cu nume complicat: antropomorfizarea, adică tendința de a atribui mașinilor însușiri omenești. De aceea ne certăm cu imprimanta, încurajăm mașina să pornească iarna și ajungem să credem că un chatbot ne cunoaște personal.

— Și e rău să vorbim frumos cu AI? întrebă Toma.

— Nu. Problema este să confundăm politețea programului cu sentimentele sau cu garanția că are dreptate.

— Adică să nu mă însor cu domnișoara AI?

— Mai întâi trebuie să găsim o stare civilă dispusă să primească cererea.

— La cât a avansat digitalizarea, ne-ar cere certificatul de naștere al algoritmului!

Inteligența artificială nu este un creier de rezervă

Spre final, Gențiana le puse o întrebare: dacă AI răspunde la aproape orice, mai avem nevoie să gândim?

— Eu spun că nu! interveni Costel. Economisim timp!

— AI poate greși, poate interpreta greșit întrebarea și poate inventa informații. De aceea, răspunsurile importante trebuie verificate.

— Deci tot trebuie să învățăm? întrebă Toma.

— Bineînțeles. Inteligența artificială este un instrument, nu un înlocuitor pentru judecata omului.

— Păcat! Un creier de rezervă s-ar vinde extraordinar în România!

La final, Toma își verifică notițele. Reținuse trei lucruri: inteligența nu dovedește conștiință, răspunsurile prietenoase nu dovedesc sentimente, iar informațiile importante trebuie verificate. Costel nu notase nimic. Susținea că știa deja totul și că filmul văzut de el rămânea o dovadă serioasă.

După închiderea Zoom-ului, Toma îl conduse spre ușă.

— Costele, știi care-i diferența dintre tine și inteligența artificială?

— Care?

— Când îi arăți o greșeală, AI poate s-o recunoască. Tu greșești și ne explici de ce realitatea nu are dreptate!

Din telefon, domnișoara AI interveni politicoasă:

— Vă pot ajuta să recapitulați lecția.

— Nu acum, domnișoară! Mai întâi îl trimit pe Costel acasă. Că dacă mai stă mult, începe să-ți predea el cursul!

---

În episodul următor: „Inteligența artificială era deja în casă. Numai că nu plătea întreținerea.” Domnul Toma descoperă câte aparate folosesc AI, iar Costel începe să suspecteze că frigiderul îi numără caloriile.

Rămâi pe AI Drept la Subiect. Aici învățăm să deosebim inteligența artificială de cea naturală. Pe prima o explicăm. Cu a doua, în anumite cazuri, încă se fac cercetări!